Părinte, oamenii care trăiesc duhovnicește în lume trebuie să arate celor lumești că postesc?

Când este vorba de posturile rânduite de Biserica noastră – miercurea, vinerea, posturile mari etc. – atunci trebuie, pentru că aceasta este mărturisirea credinței. Însă celelalte posturi, adică acelea ce se fac din nevoință, pentru dragostea lui Hristos sau pentru a fi auzită rugăciunea noastră într-o anumită cerere, trebuie să se facă în ascuns. Scopul este să trăim ortodox, nu numai să vorbim sau să scriem ortodox. De aceea, dacă predică unul care nu are trăire, nu îl încredințează lăuntric pe celălalt, nu îl schimbă, oricât de bună ar fi predica lui.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, vol. II, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp.50-51)