Scriptură

Avraam, preînchipuire a lui Hristos

Avraam este părintele iudeilor, din coapsele lui a ieșit Hristos. Avraam este și el preînchipuire a lui Hristos. Când cineva moare, spunem „să-l odihnească Dumnezeu în sânurile lui Avraam, Isaac și Iacov”, fiindcă sunt sânurile lui Hristos Însuși. Hristos este, așadar, viu și adevărat acolo unde este Avraam.

Rugăciunea, Scriptura şi Liturghia în viaţa preotului

Rugăciunea, Scriptura şi Liturghia în viaţa preotului constituie „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14, 6) autentice ale preoţiei lui. Rugăciunea, Scriptura şi Liturghia îl fac pe preot ucenic iubit al lui Hristos, care îşi pleacă genunchii la rugăciune, sufletul în Scriptură şi capul  pe pieptul Domnului, în Liturghie. Rugăciunea, Scriptura şi Liturghia în viaţa preotului îi deschid acestuia calea şi-i orientează drumul pentru el şi pentru credincioşii săi, întru desăvârşită smerenie, sporită umilinţă şi înflăcărată dragoste, spre partea oilor celor de-a dreapta. 

Ce înseamnă paisprezece neamuri?

Sfânta Scriptură zice că Dumnezeu a făcut lumea aceasta stricăcioasă înșelătoare și înșelată în șapte zile. Prin urmare, cele paisprezece neamuri erau neamurile oamenilor care au trăit și au luptat cu durerea, cu bolile, cu moartea. Câți și câți oameni au trăit cu nădejdea, fără ca în final să vadă ceea ce așteptau! Câți mureau postind așteptându-L pe Mesia așa cum L-au aflat în Vechiul Testament! Toți aceștia Îl așteptau pe Mântuitorul înlăuntrul întunericului prin lumina opacă a Vechiului Testament.

Neascultarea îi răpește omului șansa la fericire

Odată cu deschiderea ochilor, prin călcarea poruncii, Adam şi Eva au şi pierdut vieţuirea în Rai, deşi încă nu fuseseră izgoniţi din el; de-acum înainte, ochii le vor fi deschişi la cele de jos ale pământului acestuia şi numai cu greu vor vedea cele înalte ale lui Dumnezeu.

Predică la Duminica a XIV-a după Rusalii - Pilda nunţii fiului de împărat - Pr. Ion Cârciuleanu

Aceasta este haina de care are nevoie sufletul nostru, al fiecăruia: curăţenia şi sfinţenia. În urma celor prezentate ne putem întreba: parabola are vreo legătură cu viaţa noastră creştină de astăzi? Sigur că da. Căci nu numai atunci, dar şi astăzi, cei chemaţi, adică fiecare dintre noi, de cele mai multe ori refuzăm să ne înfiinţăm la dumnezeiasca cină, tocmai ca în parabolă, din pricina feluritelor ispite şi păcate ale omului pământesc din noi.

Sfântul Neofit și scrierile sale

Continuând cu purtarea lui de grijă părintească, neadormitul silitor al împărăției cerurilor, preacuviosul părintelui nostru Neofit, s-a dedicat neobosit scrierii întinsei lui opere duhovnicești, atât pentru sfânta lui peșteră, cât și pentru plinătatea (pliroma) poporului cum nume de creștin și zi de zi înmulțea și mărea opera sa scriitoricească, din pricina întinderii faimei numelui lui, ca părinte duhovnicesc și ca tâlcuitor special al sfintelor Scripturi și al legii dumnezeiești.

Cum să ne dăm întâlnire cu Dumnezeu?

Fiecare întâlnire cu Dumnezeu, prin rugăciune, este exemplară, fiindcă firea omenească este universală, fiind şi o revelaţie a tot ceea ce este cunoscut, o revelaţie trăită personal, de fiecare om

Despre învierea trupurilor

Toţi vom învia cu aceste trupuri spiritualizate, adică vor fi trupuri duhovniceşti, după cum ne învaţă Sfânta Scriptură, prin glasul Sfântului Apostol Pavel, care spune că: „se seamănă trup firesc şi înviază trup duhovnicesc” (I Cor. 15, 44). Indiferent de moartea ce au avut-o oamenii pe acest pământ – că au murit normal şi s-a descompus trupul, că li s-au ars trupurile, că li s-a mâncat trupul de fiare sălbatice, că s-au înecat în mare, etc. – ei vor învia prin puterea lui Dumnezeu. 

Sfânta Scriptură, ieri şi azi...

Dacă s-ar fi scris Scriptura în vremea noastră, nu s-ar fi întrebuinţat acest limbaj, pentru că noi gândim altfel şi Dumnezeu ar fi vorbit omului la măsurile gândurilor pe care le are omul în vremea lui.

Cea mai mare necesitate este să cunoaştem dreapta credinţă şi pe aceasta să o îmbrăţişăm

Dumnezeu Unul este, adică o singură dumnezeire, o singură fire fără de început, veşnică, dar şi mai înainte de veci, nenăscută, nezidită, nestricăcioasă, neschimbată şi neschimbătoare, necuprinsă, nepătrunsă cu mintea, necircumscrisă, simplă, necompusă, netrupească, negrăită, nevăzută, în trei desăvârşite ipostasuri, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Pagini