Înaltpreasfințite Părinte Bartolomeu,

Îmi aduc cu dor aminte cum, în fiecare an, pe 18 martie, cu toții serbam ziua Înaltpreasfinției Voastre de naștere, ușile reședinței stăteau larg deschise, până noaptea târziu, pentru a-i primi pe cei care aveau drag să vă aducă o floare, un cuvânt bun, o îmbrățișare frățească. Nu putem uita niciodată cât de emoționat erați atunci, ca un copil, și cum Vă precipitați, împiedicându-Vă în dulamă, să nu cumva să lăsați oamenii să aștepte, pentru a-i întâmpina și a le mulțumi, ridicându-i duhovnicește cu o binecuvântare și cu un cuvânt dres cu înțelepciune. Îi primeați pe toți, mici și mari, cu aceeași prospețime sufletească. Abia mai târziu am înțeles cât de rară este această calitate: întâlnirea cu ceilalți ca un dar de la Dumnezeu, iar nu ca ceva de la sine înțeles.

Și adevărul e că cel mai mare dar pe care l-am primit noi de la Dumnezeu ați fost și sunteți Înaltpreasfinția Voastră!

Oștean al armatei cerurilor și străin călător pe acest pământ, de 10 ani serbați nașterea în veșnicie, pe noi lăsându-ne mai împuținați. Oh, Înaltpreasfințite Părinte, dacă ați ști de câte ori nu am simțit nevoia, în vremurile acestea, să Vă fi avut încă printre noi! Să prindem curajul, tăria, încrederea pe care știați să le transmiteți când lupta era mai grea și forțele răului păreau a ne copleși. Când erați aici cu noi, pe cât era lupta mai grea, pe atât deveneați mai puternic luptător. Când era mai greu, atunci Vă ridicați mai aprig. Vă mărturisim, Înaltpreasfințite, că de multe ori, văzând că se petrec lucruri în lume și în Biserică de neînchipuit, ne-am descurajat și ne-am întrebat: încotro, Doamne? Încotro duc toate acestea, Părinte Mitropolit Bartolomeu?

Și, tot mai lămurit, înțelegem răspunsul pe care ni-l transmiteți: toate acestea duc către Golgota, spre răstignire și înviere!

Vă mulțumim, Înaltpreasfințite Părinte Bartolomeu, pentru darul de a Vă întâlni și de a lucra împreună. Vă mulțumim și ne este tare dor de Dumneavoastră. Și nu uitați, Înaltpreasfințite, să puneți o vorbă bună la Arhiereul Cel Veșnic și pentru noi, cei care am rămas pe frontul acestei lumi. Iar când vedeți că am slăbit, să ne ne trimiteți câte o încurajare, o îmbărbătare fermă, dar în același timp și duioasă, lină ca bătaia pe umăr a unei aripi de înger. O vom simți și vom ști imediat de la cine vine.

+ Episcopul Macarie cu toți fiii și frații împreună lucrători în via Domnului

Stockholm, 18 martie 2021