Pericopa evanghelică de astăzi, din duminica a 7-a după Rusalii, este consemnată de Sfântul Evanghelist Matei (9, 27-35) și ne relatează vindecarea de către Mântuitorul Iisus Hristos a doi orbi și a unui mut, în Capernaum.

Pornind de la contextul de atunci, ne putem întreba: ce înțeles are acest text din Sfânta Evanghelie pentru noi, cei de astăzi? Pentru că toate acestea s-au întâmplat cu mult timp în urmpă, iar majoritatea dintre noi nu suntem nici orbi și nici muți. Așadar, ce fel de învățăminte, raportate la lumea de astăzi, ne-am putea însuși?

Sfinții Părinți ne învață că fiecare cuvânt pe care l-a rostit Hristos în timpul când a viețuit pe pământ și care a fost consemnat în literă de evangheliști, se adresează și nouă, celor de astăzi. Chiar dacă au trecut două mii de ani, Cuvântul Evangheliei rămâne viu, adică este la fel de actual, clar și concis. 

Trăim într-o perioadă în care oamenii nu se mai ascultă între ei. Copiii nu-lși mai ascultă părinții, părinții nu mai ascultă cuvintele pline de înțelepciune ale bunicilor, iar în multe familii domnesc dezbinarea și conflictul. Toate acestea înseamnă că nu ne mai ascultăm unii pe alții așa cum ar trebui, pare că trăim într-o epocă a surzeniei sufletești și a răcelii. Iar această surzenie are legătură în mod direct cu duhul „muțeniei”, pentru că, din punct vedere medical, în multe cazuri, cel care nu poate vorbi, nici nu aude. De altfel, Sfântul Ieronim explică faptul că termenul folosit pentru cel „mut” este cuvântul „κουφός” din limba greacă, care înseamnă și surd.

Incapacitatea de a vorbi poate apărea din naștere și poate fi genetică. Dorința de exprimare este de multe ori imposibilă. În cazul relatat, atunci când au adus în fața Mântuitorului un om mut, demonul a fost alungat, iar cel bolnav a vorbit, încât toți se minunau, fiindcă astfel de rezolvare a neputinței nu a fost niciodată văzută. Aici este cheia care descifrează textul evanghelic, pentru că, spre finalul acestei pericope, Evanghelistul Matei spune că Hristos vindeca toată boala și neputința în popor.

Indiferent dacă este vorba de vindecarea cazurilor medicale grele sau imposibile, ori că e vorba despre demonizați, surzi și muți, mai presus de diagnosticul lumii sau al celor pricepuți, Hristos are întotdeauna ultimul cuvânt, El Însuși fiind Medicul Suprem. Medicii tratează, Dumnezeu vindecă. Și nu oricum, ci doar prin credință și rugăciune se înfăptuiește minunea.

Fiecare om care nu duce o viață echilibrată, conformă cu Sfânta Evanghelie și cu preceptele morale și care este acaparat și robit de imaginile lumii de astăzi, poate fi asemănat cu un orb și cu un surdo-mut. Deși vede lucrurile materiale, rămâne insensibil la lucrarea duhovnicească pe care trebuie să o țină în raport cu Dumnezeu și cu aproapele. Pentru că mai presus de toate acestea este Dumnezeu, Cel ce a făcut lucrurile și Care, prin pronie divină și cu participarea noastră, ni le pune la dispoziție pentru a ne folosi de ele spre mântuire. 

Să ne ținem și noi, așa cum au făcut cei doi orbi, de Mântuitorul Hristos! Să ținem Calea cea Bună și Dreaptă, să ne întărim credința, să o sporim, pentru noi și a noastră mântuire! Amin.