Zis-a Avva Isidor: „Se cuvine ca cei uceniciți, pe adevărații învățători să-i iu­bească ca pe niște părinți și să se teamă de ei ca de niște dregători și nici pentru dragoste a dezlega frica, nici pentru frică a înnegri dra­gostea”.

Se spunea despre Avva Ioan, ucenicul Avvei Pavel, că avea mare asculta­re; și erau într-un loc niște morminte, iar acolo locuia o hienă; iar starețul a văzut în locul acela cepe sălbatice, și i-a zis lui Ioan să meargă și să le aducă pe ele. Iar el a zis: „Și ce voi face, Avva, cu hiena?”. Iar starețul, cu haz grăind, a zis: „De va veni asupra ta, leag-o și o adu încoace”.

Deci, s-a dus fratele seara acolo; și, iată, a venit hiena asupra lui; iar el, după cuvântul bătrânului, s-a repezit să o apuce, iar hiena a fugit, iar Ioan, gonind-o, zicea: „Starețul meu mi-a zis să te leg”. Și, apucând-o pe dânsa, a legat-o. Iar bătrânul stătea necăjindu-se și așteptându-l pe dân­sul. Și iată, a venit având hiena legată; și, vă­zând starețul, s-a minunat; și, vrând a-l smeri pe dânsul, l-a lovit, zicând: „Nebunule, câine nebun mi-ai adus aici?”. Și, dezlegând-o bătrânul, a lăsat-o să se ducă.

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 183)