Stil de viaţă

Seara a doua a Săptămânii pentru familie

Moderatorul atelierului ”Tatăl în familia tradițională” a fost diac. Sorin – Adrian Mihalache, cunoscut ieșenilor și nu numai. Părintele este licenţiat în matematică şi teologie, a absolvit cursuri de master în psihologie, filosofie, teologie şi fizică teoretică, iar din anul 2010 este doctor în Filozofie al Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi cu teza „Dimensiunea cosmică a persoanei “, sub îndrumarea prof. univ. dr. Ştefan Afloroaei. Este cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iaşi, editor executiv al „Journal for Interdisciplinary Research on Religion and Science“, editat de Centrul de Cercetare Interdisciplinară Avansată în Religie şi Ştiinţă al Universităţii „Al. I. Cuza“ Iaşi, coordonator al Centrului de Studii Interdisciplinare în Religie şi Ştiinţă al Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă“, fiind implicat şi în alte proiecte şi activităţi cu specific interdisciplinar.

Multe au fost secretele educației eficiente a copiilor împărtășite și explicate celor 13 participanți la atelier. Ceea ce a aflat din multele sale lecturi, părintele a și aplicat în familia sa. Este tatăl a 3 băieți, de aceea ne-a împărtășit și multe dintre experiențele sale.

Mai întâi s-au identificat în grupe mici calitățile/abilitățile care îi ajută pe copii în relația cu ceilalți. Participanții au considerat că un copil relaționează bine cu ceilalți dacă este curajos, darnic, nematerialist, corect, disciplinat, responsabil, punctual, onest, empatic, prietenos, iubitor, optimist, comunicativ, perseverent, patriot, ascultător, blând, răbdător și credincios. Apoi au fost luate în discuție fiecare dintre aceste calități sau abilități pentru a vedea cum pot fi ele formate.

Bărbații sunt mai pricepuți în a transmite copiilor trăsături de caracter datorită asprimii, forței fizice, rigorii, perseverenței și suportabilității lor (calități date de nivelul crescut de testosteron).

Femeile au un nivel crescut de estrogeni, hormonii empatiei, și nu pot să se impună la fel de mult ca bărbații.Mama dezvoltă mai ușor în copil comunicativitatea și credința, aceasta din urmă fiind strâns legată de comunicare.

Optimismul se cultivă după ce se cultivă credința. Dărnicia ține de empatie. Tot din credință se nascpatriotismul și blândețea.

Un principiu al educației este că părinții nu pot să dăruiască copiilor ceea ce ei nu dețin deja. Perseverențase cultivă când părintele valorizează mai mult efortul decât rezultatul. Capacitatea de muncă e mai importantă decât rezultatele. Nu se poate performanță fără epuizare, altfel doar cultivi ceea ce ai deja, dar nu-ți depășești limitele.

Pentru copii, experiențele fizice (excursiile etc.) sunt cele mai potrivite pentru a fixa abilități ale psihismului.

Până la 2-3 ani, e important ca părinții să iubească pe canalul pe care copilul înțelege dragostea. Să îi dăm voie de exemplu să mergă la acvariul din living sau să mănânce o banană la 3 noaptea! J E modul în care înțelege el iubirea.

Să ținem la regulă, dar să nu călcăm peste copil. Mai degrabă încălcăm regula o perioadă determinată, de exemplu 5 săptămâni, explicându-i copilului că nu suntem de acord cu asta, dar pentru că îl iubim facem asta.

Să cultivăm copilului respectul din convingere pentru reguli, legi, să nu le impunem.

Chimismul de la serviciu rămâne în noi și nu suntem capabili să relaționăm cu cei de acasă. E nevoie să ne rugăm pentru ei până ajungem acasă pentru a ne putea conecta la ei.

Cum cred că aș putea să cultiv în copilul meu atitudinea de a fi iubitor, prietenos, respectuos față de mamă? Prin exemplul personal, cerând ajutorul copilului și implicându-l în a face ceva pentru mama. Să decodificăm copilului ce face mama, traducând eforturile ei și scoțând în evidență ce face ea. Rufele nu ies călcate din mașina de spălat! J Să-l învățăm pe copil să îi facă surprize mamei, să își exprime emoțiile față de ea.

Să învățăm să ne apropiem de ceilalți și când sunt supărați. E foarte simplu să o facem când sunt bucuroși.

Explicațiile se dau copilului când nu este o sarcină la mijloc, altfel se periclitează sarcina.

Convingerile te fac om, nu cognițiile.

Copilul trebuie să treacă prin faza de șmechereală, de minciună la vârstele mici – e un semn de inteligență.Părintele să-l aducă pe drumul cel bun prin strategii pe 5 – 6 ani. Să nu deznădăjduim în educația copilului, ci să avem un plan pe termen lung.

Participarea copilului la decizii e foarte importantă. Copilul are astăzi ”inteligența operatorului”, în schimb, din cauza tehnologiei, nu are voință, limbaj, manualitate.

Dacă ne certăm în fața copiilor, să ne și împăcăm în fața lor și să ne cerem iertare atât mamei, cât și copilului.

Să ne ajute Domnul să punem toate aceste lucruri în practică și să avem roade frumoase în educația copiilor, indiferent de calitatea pe care o avem – de părinți, educatori, nași, unchi, bunici etc.!