Părinte, nu prea avem poftă de rugăciune. O tot amânăm, mai târziu, mâine, o să fac cutare, poimâine, de săptămâna viitoare mă apuc…

Asta-i lucrarea ispititorului. Niciodată să nu zici că „voi face mâine”, fiindcă secunda pe care o trăim, aceea-i a noastră. Altă secundă, alt minut mai încolo nu-i al nostru, nu știm dacă-l ajungem, că omu-i ca iarba, zice sfântul proroc, „omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului”. Nu putem zice: „las' că voi face mai pe urmă”. Să punem înaintea noastră cuvântul acesta: „Dacă vrea Dumnezeu să-mi ajute să ajung mâine la biserică, să mă spovedesc și să fiu atent ce-mi spune duhovnicul, căci el are harul Sfântului Duh și ce mi-a spus el, aceea trebuie să mă osârduiesc să îndeplinesc ca să pot căpăta Împărăția Cerurilor”.

Fără spovedania păcatelor nu putem intra întru Împărăția Cerurilor. Vedeți cât de mare este bunătatea lui Dumnezeu? A binecuvântat ca prin binecuvântarea arhiereului să-l facă pe preot să poată fi și duhovnic, și ce zice el, aceea face Dumnezeu. Vezi? N-a pus Dumnezeu îngeri ca duhovnici, ci un om, o persoană ca toți oamenii, ca să poți să te duci să-i spui tot, cu sinceritate, că, dacă nu te duci cu sinceritate, nu primești dezlegarea păcatelor. Trebuie să fii sincer. Mila Domnului să fie cu noi!

(Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp. 47-48)