Ca și îngenuncherea, ca și plecarea capului, ca și metania sau ca și ridicarea inimilor în sus la rugăciune, tot așa și semnul Sfintei Cruci, făcut cu mâna, este un semn care arată o ținută religioasă sau o stare sufletească de evlavie în fața lui Dumnezeu, Căruia trebuie să-I slujim și cu sufletul și cu trupul nostru (I Corinteni 6, 20; Filipeni, 1, 20).

Potrivnicii crucii și semnului ei sunt vrăjmașii crucii lui Hristos (Filipeni 3, 18-19). Vrăjmașul urăște foarte mult semnul Sfintei Cruci, căci este arma cea nebiruită cu care Hristos l-a biruit și i-a prădat iadul.

Semnul Sfintei Cruci va vesti venirea a doua a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după mărturisirea Sfintei Scripturi, care zice: „Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului venind pe norii cerului...” (Matei 24, 30-31). Acel semn este crucea, deoarece ea este semnul puterii și biruinței lui Hristos (I Corinteni 1, 18; Coloseni 2, 15).

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 271)