Originară din Roma, Sfânta Eugenia a venit în Alexandria după ce Filip, tatăl ei, a fost ales eparh al Egiptului. Filip îi ura pe vrăjitori și pe evrei, dar față de creștini se arăta mai blând, căci deși îi izgonea din cetate, îi lăsa să slujească lui Dumnezeu. Pe Eugenia o învăța înțelepciunea elinească și visa să o sporească în filosofie. Fiind și foarte frumoasă, mulți băieți căutau să o ia de soție, dar ea îi nesocotea, vrând să își păstreze curăția. Găsind într-o carte epistolele Sfântului Apostol Pavel, s-a luminat și a crezut în Hristos, dar tăinuia acest lucru.

Mergând afară din cetate, a auzit cântare într-o mănăstire și atunci le-a mărturisit famenilor ei că în Dumnezeu este credința cea bună și că ei trebuie să viețuiască precum frații. Le-a cerut să o tundă și să o îmbrace în haine bărbătești, pentru ca noaptea să se poată furișa în mănăstirea unde femeile nu aveau voie să intre. Făcând așa și alăturându-se oamenilor care îl întâmpinau pe episcopul venit în acea vreme la mănăstire, Eugenia întreba cine este acest episcop. Și i-a cerut unui bărbat dintre cei aflați acolo să îi povestească episcopului despre ea și frații ei, cum că doresc a se întoarce de la idoli și a viețui împreună în mănăstire. Episcopul a avut o vedenie cu o femeie cinstită ca un zeu și care îi spunea că nu îl va lăsa, până nu o va duce Dumnezeului ei, iar când a venit bărbatul pe care îl rugase Eugenia, episcopul a înțeles cele rânduite de Dumnezeu. Primind-o împreună cu cei doi fameni, a îmbărbătat-o pentru a se lepăda de firea ei femeiască și a urma lui Hristos și i-a botezat pe toți, unindu-i cu ceata monahicească.

Părinții Eugeniei s-au întristat foarte mult și nu reușeau să o găsească nicăieri, de aceea au cerut vrăjitorilor să le spună ce s-a întâmplat, iar aceștia, mințind, au inventat că fiica lor a fost răpită de Dumnezeu și așezată în rândul zeilor. Tatăl ei a făcut atunci un idol de aur după asemănarea ei și l-a pus în Alexandria, dar mama și frații fecioarei nu credeau acestea.

În acest timp, Eugenia, viețuind ca un bărbat în mănăstire, a învățat în doi ani Sfânta Scriptură pe de rost, primind darul tămăduirii, încât pe mulți îi vindeca. Și murind starețul acelei mănăstiri, călugării îi cereau ei să le fie stareț, neștiind că după trup este femeie. Eugenia a primit să le slujească tuturor, tăind lemne, aducând apă, făcând curățenie în chilii, iar ea viețuia în chilia portarului, ca un rob, și nu ca un stăpân, fiind strigată pe numele de Evghenie. Se ruga neîncetat și izgonea duhurile cele necurate din oameni, dar iată că venise și timpul prigoanei ei.

Îmbolnăvindu-se Melantia, o femeie bogată, dar săracă în fapte bune, a alergat la mănăstire pentru a cere starețului să o facă sănătoasă și, fiind unsă cu mir, boala ei a încetat. Dar Melantia, văzându-l pe stareț atât de frumos și neștiind că este, de fapt, o fecioară, s-a aprins cu dragostea și urmărea un timp potrivit pentru a-l îmbia la păcat. Prefăcându-se bolnavă, a chemat pe Evghenie să o tămăduiască și atunci i-a spus cele ascunse, momindu-l să îi fie bărbat. Și certând-o Eugenia, s-a întors la mănăstire, iar Melantia, mâniindu-se, a mers la eparh și, mințindu-l, a povestit invers cele întâmplate, cum că monahul ar fi vrut să păcătuiască. Eparhul a poruncit atunci ca Evghenie dimpreună cu toți frații din mănăstire să fie întemnițați și chinuiți. Sosind ziua judecății, a venit eparhul Filip împreună cu fiii lui, iar Eugenia s-a dus în mijloc, dimpreună cu famenii și monahii, neștiind nimeni despre taina ei.

Și văzând Eugenia că Melantia minte împreună cu slugile ei, a hotărât a se da în vileag, pentru slava lui Dumnezeu. Rupându-și haina de sus, a arătat că este de parte femeiască și i-a mărturisit lui Filip că este chiar fiica lui și că s-a lepădat de toate ale lumii pentru Hristos. Plângând de bucurie, o îmbrățișau cu toții și au eliberat-o din legături, ca și pe monahii ce erau împreună cu ea. Iar peste Melantia și peste casa ei a căzut foc mare din cer și a ars cu totul. Mulțime mare de elini s-a botezat, iar Filip nu îi mai alunga pe creștini.

Dar un închinători la idoli i-a întărâtat pe împărați împotriva lui Filip, încât eparhul și-a dat averea, a lăsat dregătoria și a devenit episcop al creștinilor din Alexandria. Venind în locul său eparhul Terentie, căuta să-l omoare pe Filip, așa că a pus niște ucigași să îl taie cu sabia, Filip fiind îngropat în biserica zidită chiar de el, în Izium. Întorcându-se Eugenia cu familia ei la Roma, le îndemna pe fecioare să își păstreze curăția. Așa a învățat-o și pe Vasila, o tânără orfană, logodită cu un tânăr de bun neam, trimițându-i în dar pe famenii ei, ca să o slujească. Și s-a botezat Vasila în taină, precum se botezau și celelalte fecioare învățate de Eugenia și de familia ei.

Ajungând împărați păgânii Valerian și Galerie, s-a făcut iarăși prigoană asupra creștinilor, iar Eugenia și Vasila au văzut în vedenie cum aveau să pătimească pentru Hristos. Aflând Pompie, logodnicul Vasilei, că aceasta crede în Hristos și nu mai voiește a săvârși nunta, a alergat la împărați, ca să fie izgonită Eugenia. Vasila nu a voit a urma porunca împărătească de a se mărita, de aceea a fost ucisă cu sabia. Famenilor Protan și Iachint le-au fost tăiate captele, iar Eugenia, refuzând să se roage zeilor, a zdrobit toți idolii și fiind legată cu o piatră mare de gât și aruncată în Tibru, umbla pe apă precum Apostolul Petru. A fost apoi aruncată într-un cuptor cu foc, dar focul i s-a făcut rouă și nu a vătămat-o. Au socotit apoi să o arunce temniță și să o lase să moară de foame, dar îngerii o hrăneau.

Și i s-a arătat Eugeniei Domnul și i-a spus că va părăsi această viață chiar în ziua în care El S-a făcut Om, vindecând-o de răni. Astfel, în ziua Nașterii Domnului a fost înjunghiată în temniță, iar mama ei, îngropându-i trupul în țarina lor, o jelea. Și i s-a arătat Fericita Eugenia, spunându-i să se bucure, căci ea se veselește cu sfinții, iar Domnul o va aduce și pe ea acolo, în ziua Duminicii. Și a mulțumit Claudia, mama Sfintei Eugenia, Domnului, și-a împărțit averea săracilor și așa a adormit întru odihna cea veșnică.