În timpul postului mare din anul 1958, un oarecare preot a vizitat dis-de-dimineaţă la chilia lui pe răposatul părinte Haralambie Vasilopulos (†1982).

- Mergem, te rog, îi spuse, la clinica „Sfântul Pavel” ca să spovedeşti şi să împărtăşeşti un bolnav. Vreau să se facă bine pentru rudele lui, care trăiesc departe de biserică. Gândul lor este numai la bani. Nimeni nu este interesat. Numai logodnica bolnavului este evlavioasă şi nu vrea să plece nepregătit.

S-au dus împreună la clinică, au săvârşit taina Sfântului Maslu şi apoi părintele Haralambie a încercat să-l spovedească. Din păcate însă avea pierderi de cunoştinţă. S-a făcut cu toate acestea o spovedanie sumară. Apoi l-a împărtăşit.

Uite, deci, că s-a făcut bine! Sfânta Euharistie a săvârşit minunea. Şi în Duminica Tomei a făcut nunta lui.

În 1959 au chemat într-o seară pe părintele Haralambie să viziteze o bătrână evlavioasă, suferind de inimă, care locuia mai jos de Licavito.

Aceasta locuise în Rusia şi apoi în Massolia, unde, din catolică devenise ortodoxă. Acum avea 85 de ani, dar nu voia să se împărtăşească. Părintele Haralambie a luat cu el şi nemuritoarele Taine, poate avea s-o convingă. Doctorul avertizase rudele că va muri sigur în aceeaşi seară.

Când a intrat în casă şi l-a văzut i-a spus:

- Plec…

- Nu pleci nicăieri, i-a răspuns. Ţi-am adus medicamentul. Ai ceva să-mi spui?

Imediat s-a spovedit de bună voie şi s-a împărtăşit. După Sfânta Euharistie starea ei a început să se îmbunătăţească.

Dimineaţa l-au anunţat pe doctor. „Dar nu a murit încă?” s-a mirat acesta. Când a vizitat-o, a rămas blocat. A constatat cum medicamentele şi ştiinţa lui s-au arătat nefolositoare în faţa puterii Sfintei Euharistii.

După aceea, bătrâna s-a vindecat şi a trăit încă cinci ani.

(Minuni şi descoperiri din timpul Sfintei Liturghii, Editura Egumeniţa, 2000, pp. 125-126)