Maica Vieții stă la începutul unei noi umanități, care restaurează condiția femeii și, în special, a mamei. Însuși numele de Eva al primei femei înseamnă „viață”. Citim în Facerea 3, 20: Și a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viață, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii. Eva trebuia să fie Maica vieții. Ea însă a căzut în păcat și a adus pentru ea și pentru toți urmașii ei pedeapsa morții sufletești și trupești. Ea a născut într-adevăr fii și este maică a întregului neam omenesc, dar a născut fii spre moarte, datorită căderii în păcat. Dumnezeu a rânduit ca o Nouă Evă să fie Maica Vieții. Iar această Nouă Evă este Sfânta Fecioară Maria.

Ca „Maică a Vieții”, Sfânta Fecioară este și modelul desăvârșit pentru toate mamele, de pretutindeni și de totdeauna. Femeile creștine nu sunt și nu trebuie să fie simple fiice ale Evei; chemarea lor este de a se sili să devină fiice ale Maicii Domnului, atât prin împărtășirea de darurile Fiului ei, Iisus Hristos, cât și prin imitarea virtuților ei.

Suntem o țară creștină, o țară în care, practic, toate femeile sunt botezate. Dar câte dintre ele se și silesc să se asemene Maicii Domnului? Cu mare durere constatăm că destule femei, în loc să-și facă un ideal din a urma modelul Maicii Vieții, devin cu cea mai mare ușurință ucigașe ale propriilor lor copii, devin „maici ale morții”.

(Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Șapte tâlcuiri biblice despre Maica Domnului, Editura Teofania, 2001, pp. 36-37)