Şi aşa cum pruncul, când s-a născut, plânge şi cere cu multă stăruinţă hrana şi laptele lui, iar dacă nu suge şi n-are poftă este semn că este bolnav şi în primejdie să moară, tot aşa şi noi trebuie să stăruim ca să ne alăptăm din hrana cea duhovnicească, Sfânta Împărtăşanie, ca să vieţuim, iar dacă nu o facem ne primejduim de moartea sufletească."

Zice şi Sfântul Ioan Gură de Aur: "De vreme ce ne-am învrednicit de atâta iubire şi cinste de la Hristos, ca să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Lui, să nu ne lenevim a face acest lucru. Nu vedeţi pe copiii cei mici cu câtă grabă apucă sânul mamei lor? Cu câtă repezeală pun buzele la sân? Cu aşa grabă ar trebui ca şi noi să ne apropiem de această Sfântă Masă şi de acest sân al duhovnicescului Potir, ca să ne împărtăşim. Sau mai bine zis, cu mai mare grabă să ne alăptăm din Sfânta Împărtăşanie, ca nişte prunci care se alăptează cu Harul Sfântului Duh, şi singura noastră mâhnire să fie neîmpărtăşirea cu această hrană de viaţă făcătoare" (Omil. 82, la cap. 26 de la Matei).

(Sfântul Nicodim Aghioritul, Sfântul Neofit Kavsokalivitul, Carte folositoare de suflet despre deasa împărtăşire cu Preacuratele lui Hristos Taine, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2001; p. 42)