- Gheronda, indignarea vine din egoism?

- Nu întotdeauna. Există și o indignare dreaptă, dumnezeiască. Proorocul Moise ținea în mâini lespezile de piatră cu poruncile și, când i-a văzut pe israeliți jertfind vițelului de aur, le-a aruncat jos și le-a spart, mișcat fiind de sfântă indignare. Înainte de a urca pe Muntele Horeb, ca sa primească poruncile, le spusese ce trebuie să facă până se va întoarce. Apoi ei înșiși au văzut fulgerele pe Horeb, dar fiindcă Moise întârzia să se întoarcă, au început să caute un dumnezeu. (…) și au făcut un vițel de aur. L-au așezat pe o piatră și au început să bea și să petreacă. Pe când cobora Moise din Sinai a auzit strigăte. Israeliții petreceau și se bucurau că vițelul avea să-i conducă în pământul făgăduinței! Vezi, era de aur!...Atunci Moise s-a mâniat și a aruncat jos tablele cu poruncile și le-a spart. Se poate ca un om duhovnicesc să se enerveze, să se indigneze și să strige, dar pentru probleme serioase și duhovnicești. Nu are însă răutate înlăuntrul său și nici nu-i face rău celuilalt. Oare nu spune David: „Mâniați-vă și nu păcătuiți”?

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești – V – Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, p. 130)