Sfintele slujbe, Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, în general, și Sfânta Liturghie în special, sunt Împărăția lui Dumnezeu de pe pământ. Chiar începe Sfânta Liturghie cu cuvintele „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”.

Cuvintele acestea ne prezintă Sfânta Liturghie ca Împărăție a lui Dumnezeu, adică noi nu binecuvântăm o Împărăție a lui Dumnezeu undeva, departe –departe în timp și departe în spațiu –, ci binecuvântăm Împărăția lui Dumnezeu, care se desfășoară în prezența noastră, în fața noastră, se desfãșoară în cuprinsul Sfintei Liturghii.

Că Sfânta Liturghie este Împărăția lui Dumnezeu, o putem înțelege și de acolo că noi, stând la Sfânta Liturghie, închipuim pe heruvimi, când zicem „Noi, care pe heruvimi, cu taină închipuim și făcătoarei de viață Treimi întreită cântare aducem”. Deci, facem aici, pe pământ, ceea ce fac cei din Ceruri, ceea ce fac heruvimii, aceștia fiind, după cum se mărturiseste în Scriptură, ființe cu ochi mulți. Ce înseamnă „cu ochi mulți”? Cu multă cunoștință, cu multă cunoștință de Dumnezeu, ochii fiind organele prin care omul ajunge la cunoștință. Când zici „heruvimi cu ochi mulți” nu trebuie să te gândești și că mâinile heruvimilor sunt cu ochi, si că fruntea e toată cu ochi sau că pieptul are ochi; nu, ci prin „ochi mulți” înțelegem, simbolic, „cu multă cunoștință”. Cu multă cunoștință care aduce preamărire lui Dumnezeu.

(Arhimandrit Teofil Pârâian, Cuvinte către tineri, Editura Omniscop, Craiova, 1998, p. 33)