Hristos este garanția învierii noastre, căci dacă a înviat, apoi S-a înălțat la ceruri, de unde ne-a trimis pe Duhul Sfânt. Astfel, toată problema omenirii a fost rezolvată. Asta prăznuim noi an de an, duminică de duminică, zi de zi, liturghie de liturghie.

Pentru cei contemporani cu El, prezența Mântuitorului Hristos a fost un favor; poate și noi am avut vreodată ispita să gândim ce bine pentru aceia care au trăit atunci, ce bine ar fi fost ca și noi să fi trăit atunci… să-L fi văzut pe Hristos în persoană sau la față, să ne fi văzut și El, să ne fi atins de hainele Lui și celelalte. S-a gândit Dumnezeu în iubirea Lui și la lucrul acesta: pentru că Sfânta Liturghie nu este amintire (cum zic unii și alții, care de fapt nici nu au liturghie), este trăirea aievea a ceea ce Hristos a săvârșit pentru noi. 

(Părintele Nicolae Tănase, Soț ideal, soție ideală, Editura Anastasis, 2001, pp. 61-62)