Din neam de romani, viețuind în vremea împăraților Deciu și Valerian, Sfânta Anastasia a pășit pe calea monahismului încă din tinerețe, îndeplinindu-și ascultările într-o mănăstire. Mărturisindu-și credința în Dumnezeu fără ezitare, a fost bătută cu toiege și întinsă pe jăratic, spânzurată pe lemn și străpunsă cu sulițe și supusă la multe alte torturi. În cele din urmă, a trecut la cele veșnice după ce i-a fost tăiat capul cu sabia.