În cursul uneia din primele ei apariţii, Sfânta i-a spus copilului după ce acesta prinsese puţin curaj:

– Ce vrei, Iacov al meu, să-ți dăruiesc pentru rugăciunile ce le faci în casa mea?

Dar acela nu ştia ce să-i ceară. În acea seară a întrebat-o pe mama sa, iar aceea l-a sfătuit să o întrebe ce va fi cu el atunci când va ajunge mare. În ziua următoare, a apărut iarăşi sfânta şi i-a spus copilului:

– Ascultă-mă! Vei avea parte de multă slavă şi cinste, multă lume va veni să te vadă, şi mulţi bani vor ajunge în mâinile tale, dar nu vor rămâne.

Şi într-adevăr, toate acestea s-au adeverit. Pe Stareţul Iacov l-au cinstit bogaţii şi săracii, înţelepţii şi cei fără de carte, stăpânitorii şi cei ahtiaţi după putere, profesori universitari şi înalţi judecători, monahi, preoţi, episcopi şi patriarhi, care au ajuns în ultimii săi ani la mănăstire să-l cunoască, să se spovedească, să se folosească şi să ia binecuvântare de la el.

Şi bani de asemenea, în ultimii ani mai ales, i se dădeau mulţi, dar el îi oferea pe toți celor ce aveau nevoie, nu rămâneau în punga sa, pentru că-i punea într-o pungă care nu se golea niciodată, oricât ar fi dat. El însuşi, povestindu-le pe acestea, a adăugat:

– Ei, fratele meu, oare Sfânta Paraschevi mi-a spus minciuni? Oare mic lucru mi-a dat? M-a făcut preotul Tainelor lui Dumnezeu!

(Stelian Papadopulos, Fericitul Iacov Ţalikis – Stareţul Mănăstirii Cuviosului David „Bătrânul”, Editura Evanghelismos, București, 2004, p. 43)