Mă numesc Alexie. Sunt un cazac din una din armatele căzăceşti din Orenburg. Am participat la acţiunile militare din câteva „puncte fierbinţi”. Faptul că până în prezent sunt viu i-l datorez Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni. În 1993, înainte de a pleca în Abhazia (republică autonomă în cadrul Georgiei), am fost binecuvântat la mănăstirea Moskovsko-Donskoe, pri­mind cu această ocazie o iconiţă cu chipul sfântului.

Iconiţa se afla întotdeauna în buzunarul stâng de la piept şi de aceea această parte a corpului a rămas neatinsă, iar partea dreaptă a fost rănită de nouă schije, un glonte, şi a suferit o contuzie de la explozie, astfel încât nici până acum nu aud cu urechea dreaptă.

În Cecenia s­-a întâmplat exact la fel: iconiţa se afla în buzunarul stâng şi această parte a corpului n-a suferit nimic, însă partea dreaptă a fost rănită grav, în aşa fel încât în prezent sunt invalid.

(Noi minuni ale Sfântului Nicolae, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sofia, Bucureşti, 2004, p. 3)