Când a murit tatăl său, el avea nouăsprezece ani. Mama sa l-a luat împreună cu o soră şi au mers la Atena care, după cum ne spunea, înce­pea de la Acropole şi ajungea până la Maica Domnului Vlassaros.

S-a căsătorit la vârsta de douăzeci şi opt de ani. A trăit cu soţia sa foarte puţin, până ce a dobândit un copil. După aceea, a fost hirotonit diacon în Biserica Schimbării la Față din Placa Atenei, la 28 iulie 1879. După cinci ani, a fost hirotonit preot în Biserica Prorocului Elisei, în 1884. Am omis să spun că, după hirotonia sa întru diacon, şi-a împărţit averea cu sora sa. N-a trecut mult timp, când un compatriot al său l-a rugat să facă milă cu el, pentru că se afla în primej­dia să-şi piardă averea din pricina datoriilor. Iar el îndată, ca un împreună-pătimitor ce era, şi-a pus averea sa amanet ca să-l mântuiască pe aproapele, până ce acela i-a luat-o de tot şi, astfel, Părintele s-a liniştit. Eliberat, aşadar, de grijile lumeşti, s-a dăruit în întregime, trup şi suflet, vieţii marilor nevoitori ai pustiului, petrecând în mijlocul mult-zgomotosului oraş Atena.

(Monahia Marta, Sfântul Nicolae Planas, traducere din limba greacă de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Schitul Lacu-Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, București, 2008, pp. 36-37)