Părintele Nicolae a fost evlavios din fragedă copilărie. La icoanele pe care cei din casă obişnuiau să le aşeze sus, se închina şi le săruta urcând pe o scară.

Preoteasa se plângea, deoarece nu-i aducea niciodată prescură de la biserică.

Părintele Tit (acum mitropolit de Paramitia), elev pe atunci al Şcolii Primare, adesea mergea după Părintele Nicolae la Biserica Prorocului Elisei. Odată, fiind cu lumânarea în mână, copilul îi arăta icoanele ce erau pictate pe pereţi, ca să se închine la ele. Dar Bătrânul nu le atingea cu gura, fapt pentru care copilul se mira, la care Părintele îi spuse: „Fiule, sfinţii din icoane mă văd că sunt mic şi îşi întind piciorul ca să mă ajute să mă închin la ele”.

La Proscomidie (şi pentru aceasta se prelungea Liturghia), pomenea numele tuturor celor ce-i dăduseră pomelnic, precum şi al tuturor celor pe care-i mărturisise cândva.

Părintele Tit, care s-a aflat alături de el în ultimele lui clipe, ne-a spus: „Deşi ziua era foarte întunecată şl înnorată, Părintele Nicolae a chemat-o pe nora sa şi i-a cerut să închidă fereastra, pentru că soarele ce strălucea cu tărie îl împiedica să vadă. În clipa aceea, a văzut-o pe Presfânta Născătoare de Dumnezeu ţinând în braţe pe Domnul”.

Avea harisma înainte-vederii şi a străvederii, pre­cum şi pe cea a tămăduirilor. Toată viața lui a fost: post, priveghere şi rugăciune. Încă în viaţă fiind, era numit „Sfântul neadormit”.

Sora părintelui Tit, împreună cu o altă soră duhov­nicească a sa au mers odată să ia binecuvântare de la el (logodite fiind amândouă). Uneia i-a spus: „Căsătorie binecuvântată”, iar celeilalte nu i-a spus nimic. Aceea a fost nevoită să-l întrebe: „De ce?”. Atunci acela i-a răspuns: „A ta (căsătorie) nu se va face”, precum s-a şi întâmplat.

Domnul Vasile Bosdas, ca epitrop al Bisericii Sfân­tului Panteleimon - Ilissos, a participat la o Liturghie care a durat până după-amiază. A observat că Părintele obosise şi, la un moment dat, a văzut un tânăr care i-a dat un păhărel cu ceva ca să bea. Când s-a terminat Sfânta Liturghie, l-a întrebat pe Părintele: „Unde e tânărul acela?”. Părintele a zâmbit şi i-a spus: „M-a văzut că am obosit şi a vrut să mă întărească”.

Într-o seară întunecoasă şi cu o vreme foarte rea, părintele Marcu cobora pe strada Bironos şi văzu o lumină care urca de la Macrighiani. Apropiindu-se de ea, a văzut că, de fapt, era Părintele Nicolae. S-au salutat şi Bătrânul i-a spus că merge pentru priveghere la Biserica Prorocul Elisei. Întorcându-se la casa sa, părintele Marcu i-a spus preotesei sale: „De aceea umblă nopţile Părintele Nicolae, fiindcă este însoţit de lumina dumnezeiască”.

Mitropolitul Paramitiei, Tit, a fost fiul său duhovnicesc. Acestuia, Părintele Nicolae i-a prezis că va fi ieromonah încă de când avea doar zece ani.

(Monahia Marta, Sfântul Nicolae Planas ocrotitorul celor căsătoriți, Editura Evanghelismos, București, 2008, pp. 129-131)