Sfântul Sofronie, episcopul Vratsei, cu numele de mirean Stoiko, s-a născut în 1739 la Kotel, în Bulgaria, rămânând orfan de mic și trecând prin multe încercări. După ce a urmat școala bisericească și a învățat greaca și slavona, a fost hirotonit preot în 1762. A petrecut o vreme în Sfântul Munte, iar întors în patria sa a propovăduit și a tradus scrieri folositoare pentru credincioși. Rămas văduv, a îmbrăcat schima monahală la Târnovo, luând numele Serafim, iar în 1794 a fost ales episcop de Vratsa cu numele Sofronie. Din pricina tulburărilor vremii, în 1803 s-a retras la București, unde a continuat să scrie și să traducă, dorind să lase poporului cărți ziditoare de suflet. A adormit în Domnul în 1813, fiind înmormântat într-o mănăstire bucureșteană. Biserica Bulgară l-a canonizat în 1964, cu pomenire la 22 septembrie și 11 martie.