Sfântul Trifon, copilul căruia n-aș putea niciodată să-i fiu mamă

Reflecții

Sfântul Trifon, copilul căruia n-aș putea niciodată să-i fiu mamă

    • Moaștele Sfântului Mucenic Trifon
      Moaștele Sfântului Mucenic Trifon / Foto: Ștefan Cojocariu

      Moaștele Sfântului Mucenic Trifon / Foto: Ștefan Cojocariu

Deși a trăit puțini ani pământești, a trăit deplin. Complet. Desăvârșit. Cu suflet de copil și cu credință matură. Mi-a trecut ceva prin minte și mă tot minunez. La anii mei, aș fi putut să-i fiu mamă...

A primit, de mic, darul de a face minuni. A vindecat oameni și a stăpânit duhurile rele. 

Pe când avea doar 17 ani, a fost chemat de un împărat păgân ca să-i salveze fiica demonizată.

Pornit la drum, chiar cu trei zile înainte de a ajunge la palat, demonul a ieșit din fată – nemaiputând răbda puterea lui Trifon. Și nici măcar nu se apropiase! Trei zile de mers mai avea, deci distanța era considerabilă. 

Ajuns în fața împăratului, i s-a cerut să arate pe duhul cel rău. S-a rugat șase zile, iar a șaptea zi l-a chemat, l-au văzut el și toți cei prezenți, l-a obligat să mărturisească adevărul și să explice cum de au demonii putere asupra oamenilor. 

Nu peste mult timp, un alt împărat păgân a venit la putere – doar că acesta era el însuși îndrăcit, cerând prigoana, tortura și uciderea creștinilor. Sfântul Trifon a uimit pe toți prin dârzenia și demnitatea sa, prin puterea de a îndura chinurile, prin răspunsurile pline de înțelepciune și prin bucuria cu care a primit moartea martirică.

Vorbim, așadar, despre un tânăr care, deși a trăit puțini ani pământești, a trăit deplin. Complet. Desăvârșit. Cu suflet de copil și cu credință matură.

Mi-a trecut ceva prin minte și mă tot minunez. La anii mei, aș fi putut să-i fiu mamă. Dar n-aș fi putut să-i fiu mamă... Sunt atât de departe de el! De dragostea lui, de credința lui, de faptele lui, de mărturisirea lui! Trăiesc în vremuri de pace. Și eu nu știu să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd și să iert. Sunt atât de departe… Iar asta, deși îl am pe Sfântul Trifon aproape. Fizic, e la câțiva pași de mine, în Biserica „Sfântul Sava” din Iași. Ce binecuvântare!

A fost mic de ani Sfântul Trifon. Dar atât de mare a fost și atât de mare a rămas! Mi-ar fi putut fi copil ca vârstă – dar el mi-e frate, tată, bunic, profesor, model, povățuitor, exemplu și curaj. Un sfânt de mic și-un mare suflet ce și-a primit cununa în Împărăția lui Dumnezeu. Un veghetor. Un ajutător. Un tămăduitor. Un aliat în viața cea de toate zilele și un sprijin în dobândirea Vieții celei veșnice. Așa cum n-am cum să-i fiu mamă… n-am cum să deznădăjduiesc! E imposibil. Sfântul Trifon nu m-ar lăsa. 

Slavă lui Dumnezeu pentru Sfântul Trifon și pentru toți sfinții Lui!

Citește despre: