Îmi scrii, stimată E.A., că este bolnavă C. şi îţi este frică să nu se îmbolnăvească şi mai mult. Boala trupească nu înseamnă nimic, ci trebuie să ne păzim să nu rămână netămăduite neputinţele sufleteşti, iar tu nici măcar nu vrei să-şi primească leacul prin doctorii menite acelor boli. Tu eşti mândră şi pe ea doreşti să o întăreşti întru aceeaşi; nu vrei ca ceilalţi să se poarte grosolan cu dânsa şi te îngrijorezi că o vor conduce nişte bădărani neciopliţi, care, după părerea ta, sunt mai prejos decât dânsa. Dacă ai şti cât m-ai mâhnit prin aceasta! Ucenica cui eşti tu? Hristos a fost smerit şi nouă ne-a poruncit să ne învăţăm de la Dânsul a fi smeriţi şi blânzi, iar tu socoteşti pe alţii mai prejos decât dânsa; aceasta este învăţătura potrivnicului şi iată că tu singură îi dai mândria ca şi chezăşie. Trebuie să-i inspiri faptul că este mai rea decât alţii şi, dacă s-ar socoti aşa, atunci ar fi mai mare înaintea Domnului. Dumnezeu ne-a poruncit să răbdăm mustrările şi supărările de la orice om prin care va îngădui să vină acestea asupra noastră, iar tu judeci: că aceştia simt mai prejos decât ea, că sunt bădărani, dar poate că ei sunt mari înaintea lui Dumnezeu? Văd că nu ai nici o idee despre viaţa duhovnicească, dacă îi vezi pe ceilalţi în felul acesta. Aici nu sunt nici nobili, nici negustori, nici ţărani, toţi sunt fraţi şi surori în Hristos şi ultimul va fi cel dintâi, iar cel dintâi, ultimul.

(Sfântul Macarie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 34)