Pravila de chilie, aşezată de Sfinţii Părinţi, îndeplineşte-o cu frica lui Dumnezeu, cu rugăciuni şi cu cântarea psalmilor şi cu citire. Asemenea, cu sârguinţă şi cu multă luare aminte, şi cugetare, să citeşti în cărţile părinteşti despre rugăciunea cea de minte săvârşită în inimă, care este cea mai adevărată vitejie monahicească, lui Dumnezeu mai plăcută decât toate. Şi dacă, Domnul ajutând, te vei dumeri din învăţătura Sfinţilor Părinţi de adevăratul ei înţeles, atunci nevoieşte-te în lucrarea ei, chemând pe Dumnezeu în ajutor, şi de la ea mare folos vei dobândi sufletului tău.

Caută să nu judeci pe nimeni, căci unul este adevăratul Judecător, Hristos Domnul, care va răsplăti pe fiecare după lucrarea lui, ci numai pe tine să te judeci şi nu vei fi la înfricoşata a doua venire a Lui judecată. Oricărui greşit în faţa ta, din inimă iartă-i greşelile, ca şi Tatăl ceresc să-ţi ierte ţie greşelile tale. Şi ce să zic mai mult? La toate poruncile evanghelice nevoieşte-te întotdeauna din tot sufletul, iar toată nădejdea pentru sufletul tău să o aibi întru una îndurarea lui Dumnezeu, fără nici o îndoială.

(Sfântul Paisie de la Neamţ, Cuvinte şi scrisori duhovniceşti, Editura Tipografia Centrală, Chişinău, 1998, p. 82)