În toamna anului 2014, unul dintre viețuitorii Mănăstirii Putna, în vârstă de 20 de ani, a fost internat la Spitalul de Urgență Floreasca din București cu o complicație venoasă la piciorul drept, ce s‑a dezvoltat ulterior într‑un ulcer trofic avansat, o boală rară pentru asemenea vârstă, care a dat multe bătăi de cap și celor mai experimentați medici. Acest diagnostic cerea o intervenție chirurgicală imediată, ceea ce s‑a și întâmplat. Însă complicațiile post‑chirurgicale nu au întârziat să apară, lucrurile degenerând într‑o semi‑pareză a piciorului drept. După îndelungi exerciții de recuperare, piciorul și‑a recăpătat mobilitatea, dar ulcerul a rămas o istorie deseori sângeroasă.

După aproximativ jumătate de an, s‑a încercat o nouă intervenție chirurgicală la Spitalul Județean Suceava. Ulcerul trofic, aflat într‑o stare avansată, a fost stabilizat, însă existența lui periclita și mai mult starea de sănătate a pacientului, prin distrugerea țesuturilor epidermice din zona gambei.

O dată cu scoaterea la lumină a moaștelor Sfântului Iacob Putneanul, la inițiativa și cu binecuvântarea părintelui stareț, arhimandritul Melchisedec și a ierarhului locului, Înaltpreasfințitul Pimen, piciorul bolnav a fost atins de sfintele moaște, făcându‑se rugăciune înaintea ctitorului putnean. Doar după câteva zile, răspunsul plin de milă și de iubire al Sfântului Iacob a înmuiat inima unei obști întregi. Ulcerul s‑a vindecat singur, fără tratament medical, după o perioadă de un și jumătate de existență continuă.

Sfântul nu a rămas indiferent la rugăciunea stăruitoare a obștii putnene: „Sfinte Iacob, de vrei tu, poți să îl vindeci pe fratele nostru!”, aceasta fiind mărturia acoperământului și prezenței sfântului în obștea putnenilor și în mijlocul credincioșilor, până astăzi.

(De veghe în casa Măriei Sale. File de pateric de la Mănăstirea Putna, Editura Mitropolit Iacov Putneanul, Putna, 2017)