Minunile vin când nu te aştepţi sau când te aştepti cel mai puţin...

Atunci simţi că te cercetează Harul, că te cearcă Domnul... că se aprinde în tine scânteia mică, fosta flacără de la Botez, ce nu a murit, doar s-a micşorat din cauza accentuării atenţiei tale pe duhul lumii acesteia, pe cele lumeşti... şi nu pe rugăciune, pe curăţia inimii, pe smerenie, pe iubirea pentru Domnul Dumnezeu şi dragoste pentru aproapele nostru...

Daca refuzi o minune, eşti pierdut... dacă o laşi să ia amploare, dacă laşi voia Domnului să se desfăşoare prin tot, prin cei de lângă tine, să te conducă spre ţintă, vei fi uimit de ce va urma... cum va decurge şi cum se va sfârşi traseul harului, al frumuseţii şi al bucuriei, creionat de Însuşi Dumnezeu pe una din paginile cărţii vieţii tale...

Ieri m-a sunat o prietenă, să mă întrebe dacă nu vin astăzi la Iaşi, la Sfinta Cuvioasă Maica noastră Parascheva…

Sincer, înainte de a vorbi cu prietena mea Victoria, nici nu mi-a trecut prin cap să merg, deoarece, peste puţin timp, urmează nişte evenimente importante în viaţa mea şi a familiei mele, evenimente pe care trebuie să mă focalizez din multe puncte de vedere: financiar, material, mental, emoţional şi sufletesc… şi nici nu am o activitate duhovnicească demnă de un ortodox… îs cu flacăra sufletească redusă la minimum… pomeniţi-mă la cei păcătoşi fraţilor…

În timp ce vorbeam la telefon cu prietena, mă învăluia un voal fin de lumină, căldură, mireasmă cerească şi iubire, şi cineva delicat mă ţinea de mână, trăgându-mă spre ea, dar atunci nu am perceput… de-abia acum când scriu, conştientizez această suavă chemare…

Era ea, acum ştiu, Sfânta lui Dumnezeu, Prietena Maicii Domnului, sora tuturor sfinţilor, floare din grădina Raiului, adiere luminoasă de har, aripă de heruvim, scut de viteaz, lacrimă milostivă, mângâietoarea durerilor, alinătoarea suferinţelor, vindecătoarea bolilor, modelul tinerilor, mama necăjiţilor… nădejdea deznădăjduiţilor… Sfânta Cuvioasă Maică Parascheva…

I-am promis prietenei că dau anunţ la prieteni şi cunoştinţe, poate vor ei să vină - ceea ce am şi făcut- şi apoi m-am luat cu cele lumeşti…

Dar, sfinţii nu renunţă niciodată… Vinerea la noi în parohie se ţine Sfântul Maslu - o Taină de care nu mă satur niciodată, o Taină după care insetez necontenit… Am participat cu atenţie şi pace la Sfântul Maslu şi apoi la sfârşit, părintele arhimandrit Andrei, a ţinut o predică de neuitat, despre sfinţenie, dragoste creştinească şi despre momentul Damascului în viaţa fiecărui om… Despre cum focul dumnezeiesc este aprins în noi de Domnul printr-un eveniment, printr-un om şi de atunci ne purtăm altfel, şi noi simţim în noi aceasta schimbare în bine…

După Sfântul Maslu, îmi zăresc părintele duhovnic şi dau fuga să primesc o binecuvântare - fără de care nu aş putea trăi, nu aş putea merge mai departe… Mă aud că îi spun: "-Părinte, mă binecuvântaţi să merg mâine la Iaşi la Sfânta Cuvioasă Parascheva?" Şi părintele acesta sfinţit şi revărsător de har văd că ridică mâna spre capul meu şi eu mă aplec ca în faţa unei investiri solemne şi îl aud spunând: "-Domnul să te binecuvinteze!" Şi îmi face o cruce mare şi apăsată pe creştetul capului… Nu-mi venea să-mi cred urechilor!

De atunci Domnul a revenit în inima mea şi totul s-a schimbat… ce urmează nu mai controlez eu, de acum Domnul este la cârmă… iar ţinta mea este întâlnirea cu dragostea mea sfântă… Să stau plecată pe pieptul ei şi printre flori şi lacrimi de dor şi drag să îi spun cât de mult o iubesc, să îmi spun păsul… Iar ea, să izvorască miresme de mir dumnezeiesc şi cascade de har şi de pace… tămăduind rănile păcatelor mele… vindecându-mă de boli şi multele patimi… dăruindu-mi râvnă la cele bune, dragoste de rugăciune, căinţă şi trezvie duhovnicească…

Iată… Iaşiul a devenit un alt Ierusalim,

Cu străzile acoperite de paşi şi de lacrimi,

Spune-i Doamne Sfintei Parascheva că venim,

Cu rănile însângerate şi scrijelite de patimi…

O, Maică Sfântă Cuvioasă Parascheva,

Revarsă-ţi harul tău înflăcărat,

Căci astăzi am pornit din Deva,

La marşul sfinţilor, pe-un drum de neuitat…

Te-apleacă peste păsul nostru cel lumesc,

Ne mângâie cu duioşie, durerile şi dorul,

Adune-n suflete smerenie şi spor duhovnicesc,

Şi dă-ne dragostea cea mare după Domnul…

Slavă lui Dumnezeu pentru tot şi pentru toate şi pentru toţi sfinţii Lui, în veci, Amin!!!