De numele regelui Irod se leagă una dintre cele mai sumbre porunci date împotriva creştinilor. Căci pentru regele care se temea să îi fie luată împărăţia naşterea Mântuitorului era o ameninţare, mintea lui îngustată la cele lumeşti neputând pricepe ce fel de Împărat avea să fie Iisus Hristos.

Mâniindu-se pentru că magii nu s-au întors să îi spună locul unde se afla Mesia, Irod s-a arătat ca o fiară şi a poruncit să fie ucişi toţi pruncii cu vârsta de până la doi ani, din întregul Betleem. Crimele acelea au fost dintre cele mai odioase, unii dintre copii fiind tăiaţi cu sabia, alţii sfărâmați de piatră sau călcaţi în picioare, sugrumaţi sau înjunghiaţi. Masacrul s-a petrecut chiar sub ochii mamelor care plângeau amarnic şi se rugau de ostaşi să aibă milă de ele. S-au împlinit în clipele acelea cuvintele spuse de prorocul Ieremia: „Glas în Rama s-a auzit, plângere, tânguire şi ţipăt mult. Rahila plângându-şi pe fiii săi şi nu putea să se mângâie, căci nu mai erau”. Rama era o cetate mică, loc până la care se auzeau ţipetele mamelor, iar Rahila era Betleemul, fiind numit aşa după femeia patriarhului Iacov şi care era îngropată acolo. Şi se tânguiau femeile să fie omorâte ele mai întâi, căci nu mai puteau îndura răutatea, dar împăratul Irod nu s-a lăsat până când nu a curmat viaţa a 14000 de prunci nevinovaţi.

Şi l-a ajuns pedeapsa Domnului, încât trupul lui a fost cuprins de boală urâtă, până când a pierit şi sufletul lui. Nu doar copiii au fost omorâţi din porunca lui, ci și oamenii mai de frunte din Ierusalim, cei cu care plănuise să îl prindă pe Iisus şi care nu îl ajutaseră să îşi îndeplinească dorinţa ucigaşă. Pentru că şi ei căutau sufletul Pruncului, au sfârşit tăiaţi de sabie. Tot din porunca lui au murit şi 70 de bărbaţi preaînţelepţi care formau Sinedriul, precum şi mulţi alţi oameni nevinovaţi.