General peste oști la Roma, spre sfârșitul secolului I, Sfântul Eustatie era un om bogat și, cu toate că era păgân, era foarte milostiv cu cei săraci. Și arătându-i-se Domnul în chip de cerb, pe când era la vânătoare, l-a mustrat pentru că Îl prigonește. Atunci Sfântul Eustatie s-a botezat împreună cu toată casa lui și a fost anunțat de Domnul că va trece prin grele încercări, asemenea lui Iov, dar că harul va fi cu el.

Pierzându-și averea și ajungând în exil, cu femeia robită, iar copiii luați de fiare sălbatice, Sfântul Eustatie a rămas neclintit în credința sa, așa încât a fost numit din nou căpetenie peste oști, la Roma, și i-a găsit acolo, nevătămați, pe soția și fiii săi.

Noul împărat, Hadrian, i-a cerut să aducă jertfă idolilor pentru victoria lui, și cum Sfântul Eustatie a refuzat, l-a aruncat împreună cu familia lui spre mâncare fiarelor sălbatice. Dar fiarele nu au voit să le facă rău, așa că cei patru sfinți au pierit uciși într-un cazan cu aramă, încins pe foc. Deși și-au dat sufletele în mâinile Domnului, trupurile lor s-au păstrat neatinse de foc, spre uimirea tuturor.