Episcop al cetății Emesa, Sfântul Silvan îi învăța pe oameni să Îi slujească Domnului, și să nu ia aminte la învățăturile păgânilor care îi venerau pe zei. Pentru înțelepciunea sa și hotărârea de a nu se lepăda de Dumnezeu, sfântul a fost prins de dregătorul cetății, căci în acea vreme începuse prigoana împotriva creștinilor, fiind împărat Numerian.

Împreună cu Sfântul Silvan au fost aduși la judecată și Luca, diaconul, și Mochie, citețul, dar nici unul dintre ei nu a acceptat să se facă închinător la idoli, ba mai mult, îi dădeau anatemei pe toți cei care făceau asta. Pentru îndrăzneala lor, au fost chinuiți vreme îndelungată, în multe feluri, iar în cele din urmă au fost aruncați fiarelor.

Rugându-se la Domnul pentru cununa biruinței, sufletele lor au fost luate imediat în Cer, iar fiarele nici nu s-au apropiat de sfintele moaște. Trupurile celor trei mucenici au fost îngropate cu cinste, după ce s-a lăsat noaptea.