Pe vremea împăratului Numerian în anii 284, s-a pornit prigoană asupra creștinilor. Atunci s-a dat de știre dregătorului cetății Emesa, să prindă pe sfântul părintele nostru Silvan, episcopul acestei cetăți.

Și îndată a fost prins împreună cu Luca diaconul și cu Mochie citețul. Legați, au stat înaintea dregătorului care, cercetându-i cu amănuntul și auzind că mărturisesc pe Hristos drept Dumnezeu adevărat și că dădeau anatemei pe slujitorii idolilor, s-a pornit cu multă urgie și mânie și i-a supus la multe și felurite chinuri, iar la urmă a hotărât să-i dea să se lupte cu fiarele.

Deci, scoțând pe sfinți în adunarea poporului și lăsând slobode multe feluri de fiare, sfinții s-au rugat lui Dumnezeu să-și sfârșească viața acolo. Dumnezeu îndată a luat sufletele slugilor Sale. Atunci fiarele cele sălbatice, sfiindu-se de moaștele sfinților, s-au dat în lături, neatingându-se nicidecum de trupurile lor. După ce s-a înnoptat, trupurile sfinților au fost luate și îngropate cu cinste, aducându-se mulțumiri lui Dumnezeu.