Sfinții Părinți

Rugăciunea neîntreruptă e simplă – înseamnă să trăim viața cu Dumnezeu

Astfel înţeleasă, rugăciunea este ştiinţa ştiinţelor şi arta artelor. Materialul celui ce se roagă este însuşi omul viu; el îl creează prin rugăciune, îi dă formă şi frumuseţe: întâi lui însuşi, şi apoi la mulţi alţii.

Scrierile Părinților sunt pline de nectarul învățăturilor

Nici albina nu adună miere dintr-o floare, ci din multe. Aşa este şi cel ce citeşte cărţile Sfinţilor Părinţi.

Ne vom revedea cu cei dragi care au trecut la Domnul, deci să nu deznădăjduim

Sfântul Ioan Gură de Aur înfăţişează două adevăruri mângâie­toare pentru a alina durerea celor ce i-au pierdut pe iubiţii lor: „Dacă trupul este supus putreziciunii, zice el, noi nu trebuie să fim întristaţi despre aceasta, ci să ne bucurăm, căci ceea ce este vremel­nic se distruge prin moarte, dar nu esenţa trupului.”

Cuvânt pentru cei începători în viața duhovnicească

Totuşi n-aţi ajuns să vă cunoaşteţi neputinţele, încă n-aţi întâlnit mulţimea de săgeţi aprinse ale vicleanului şi nu vi s-a întâmplat să le staţi împotrivă şi să vă cunoaşteţi puterile.

Lumea întreagă este chemată la îndumnezeire

De prea multe ori povestea creștină a fost înțeleasă ca fiind în mod fundamental despre om, restul creației având rolul unui fel de decor. Acesta, cu siguranță, nu este cazul în ceea ce-i privește pe Părinți, după cum nu este nici în ceea ce privește Liturghia Bisericii (așa cum ne va convinge o privire asupra anaforalelor euharistice tradiționale sau, chiar mai mult, rugăciunea binecuvântării apei din cadrul slujbei Sfântului Botez).

Cum să evităm păcatul cu fapta?

De ce învaţă Sfinţii Părinţi: „paza minţii, paza minţii!”? Trezvia atenţiei, ferirea minţii de păcat? Pentru că-i acelaşi lucru. Ori vei zice vegherea minţii, ori privegherea minţii, ori ferirea minţii, ori trezvia atenţiei, este acelaşi lucru. Cum ai zice: pâine, felie de pâine, bucată de pâine, fărâmătură de pâine, că tot acelaşi lucru este.

Păcatele fac din viața noastră un haos

Păcatul nu e o realitate cu suport propriu, ci ghearele haosului în grumazul realităţii, o pândire a nimicului care vrea să înghită toate câte sunt.

Cum îmi dau seama dacă pot trăi în celibat?

Răspunsul la această întrebare îl vom lua din scrierile Sfinţilor Părinţi.

Cum se va hotărî soarta noastră la Judecata de Apoi?

La dreapta Judecată, noi vom răspunde nu numai pentru propria noastră viaţă şi pentru propriile noastre fapte, dar și de viaţa şi de faptele tuturor celor ce dezvoltă ideile noastre şi le urmează. Numai atunci vom vedea că noi am fost cauza mântuirii pentru unii sau a pierzării pentru alţii, după cum am semănat binele sau răul.

Când a fost creată lumea nevăzută a fiinţelor duhovniceşti?

Îngerii, Domniile şi Stăpânirile, deşi au început să fiinţeze cândva, existau atunci când s-a zidit lumea.

Pagini