Dumnezeu să vă dăruiască puterea de a vă păzi sufletul, mintea şi inima voastră în duhul lui Hristos. Atunci, tot ceea ce vi se va întâmpla va putea foarte repede să fie transformat în totalitate. Ceea ce era plictisitor şi descurajator va dispărea, transfigurat de dorinţa voastră de a fi acolo unde este Hristos, Dumnezeul vostru.

Pentru a ne păstra sufletul şi inima în pace în faţa judecăţii lui Dumnezeu, nu trebuie să facem nimic care ar putea să-l deranjeze pe aproapele. Trebuie să dobândim viaţa noastră prin noi înşine, prin nevoinţa noastră.

Trebuie să evităm cu orice preţ grijile vieţii cotidiene ce ne împiedică să rămânem în duh cu Hristos, Care este de-a dreapta Tatălui şi cu Duhul Sfânt.

Sfinţii Părinţi recurg câteodată la această metaforă; dacă suntem undeva cu un împărat, prezenţa sa influienţează tot ceea ce facem. De ce nu ar fi la fel cu Împăratul veşnic? Pentru că este prezent, să facem totul sub privirea Sa. Întotdeauna.

(Arhimandritul Sofronie, Din viaţă şi din duh, Editura Pelerinul, Iaşi, 1997, pp. 56-57)