Ca să audă cineva mesajul dumnezeiesc al Cuvântului lui Dumnezeu şi ca să se schimbe, trebuie ca el însuşi să întoarcă butonul său la aceeaşi frecvenţă pe care transmite Hristos prin Sfânta Sa Evanghelie, şi să pună în lucrare cu evlavie poruncile Sale dumnezeieşti.

Altceva este evlavia şi altceva este pietatea – precum evlavia ortodoxă răsăriteană diferă de pietatea apuseană europeană. Evlavia are harul dumnezeiesc, pietatea are minte omenească.

În epoca noastră, în care există această zăpăceală a minţii, am lăsat cărţile Sfinţilor Părinţi şi am pus mâna pe reviste, care zăpăcesc şi mai mult. Cei mai mulţi dintre noi am lăsat şi Sfânta Evanghelie şi cu toţii, experimentaţi şi fără experienţă, ne repezim să apucăm Pidalionul (cârma). De aceea Sfinţitul Vas, Biserica noastră, este luptat de valuri.

Bine este să citeşti cărţi duhovniceşti, dar mai bine este să le pui în lucrare, să trăieşti duhovniceşte.

Om corect nu este acela care spune cuvinte corecte, ci cel ce trăieşte corect, evangheliceşte.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, pp. 171-172)