Sfinții Simeon și Amfilohie de la Pângărați – drumul spre sfințenie
Întemeietor și prim egumen al Mănăstirii Pângărați, Sfântul Simeon, precum și Sfântul Amfilohie, cel care a condus mănăstirea timp de 56 de ani, fac parte dintre sfinții români cei mai cunoscuți și iubiți, lucrarea lor duhovnicească rămânând vie până astăzi.
Născut la începutul secolului al XV-lea, în apropiere de Piatra Neamț, Sfântul Simeon s-a retras împreună cu doi ucenici în pustia de la poalele Muntelui Paru, lângă Mănăstirea Bistrița. Cu ajutorul primit de la Sfântul Ștefan cel Mare, a reușit să ridice o biserică închinată Sfântului Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Hirotonit preot, Sfântul Simeon a fost întemeietorul și primul egumen al Mănăstirii Pângărați. Plecat în Transilvania, din pricina invaziei otomane, a rămas la Mănăstirea Casiva până când a trecut la cele veșnice.
Sfântul Amfilohie, născut spre finalul secolului al XV-lea, a intrat de tânăr în obștea Mănăstirii Pângărați și a ajuns să o conducă vreme de 56 de ani. În urma unei descoperiri de la Dumnezeu, în locul bisericii vechi, de lemn, care fusese arsă de turci, a fost zidită una nouă, cu ajutorul domnitorului Alexandru Lăpușneanu. Știind că urma să treacă la cele veșnice, Sfântul Amfilohie s-a retras în ultimii patru ani la Mănăstirea Moldovița, pregătindu-se pentru viața cea veșnică.
