Pe cei mândri, Singur Dumnezeu îi tămăduieşte. Asta înseamnă că scârbele lăuntrice (prin care se tămăduieşte mândria) sunt trimise de la Dumnezeu, pentru că, de-ar veni de la oameni, cel mândru nu le-ar putea duce. Iar cel smerit le poartă pe toate de la oameni şi toată lumea zice: vrednic este de acestea.

Din scrisoarea ta se vede că te predai bănuielii, pentru că spui că nimeni nu poate să te convingă. Nu este bun lucru! Pesemne vei zice: nici nu trebuie ca cineva să mă convingă de contrariu. Aceasta înseamnă că eşti prea sigură de negreşelnicia părerilor şi concluziilor tale. Iar aceasta e o trăsătură foarte rea, e semnul unei foarte mari mândrii. (Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 128)