Acum, primăvara, când natura se îmbracă în veşmintele sale cele mai alese, simţi o bucurie de nedescris dacă frumuseţea naturii este însoţită de o stare duhovnicească sublimă. Cu adevărat, Dumnezeul nostru a făcut toate lucrurile cu înţelepciune! Sufletul nu se mai satură să admire frumuseţea naturii. Oh, dacă omul şi-ar înălţa doar mintea de la cele pământeşti către Ierusalimul cel de Sus, către frumuseţea de negrăit a raiului, acolo unde mintea cea limitată, pământească nu mai poate lucra! Dacă aici, în valea aceasta a plângerii, aflaţi în exil, bunul Dumnezeu ne-a oferit atâtea frumuseţi de care să ne bucurăm, mă întreb cu cât mai frumos poate fi locul în care Însuşi Dumnezeu sălăşluieşte! Cu adevărat „pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi” (Rom. 8, 18).

Theosis (unirea cu Domnul) în ceruri, fiul meu! Acolo, Domnul Dumnezeul nostru va şterge orice picătură de lacrimă din ochii noştri şi va alunga orice necaz, durere şi suspin, pentru că acolo domneşte viaţa îngerească, iar singura lucrare este aceea de a cânta imnuri şi cântări duhovniceşti! Un veşnic Sabat ne este pregătit, unde vom trăi în bucuria Tatălui nostru, Dumnezeu, Care ne aşteaptă pregătiţi spre a ne chema la El pururea! Acolo, toate sufletele mântuite vor trăi într-un ocean de dragoste, dulceaţă, bucurie, încântare şi uimire!

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 13)