Odinioară, dacă un credincios se interesa de sta­rea lumii, nu era considerat sănătos la minte. Unul ca acesta era bun de închis în turn (construcţie fortificată înaltă, specifică Mănăstirilor din Sfântul Munte; turnurile erau folosite pentru respingerea piraţi­lor). Astăzi, dimpotri­vă, un credincios care nu se interesează şi pe care nu îl doare pentru situaţia ce domneşte în lume este bun de închis în turn. Pentru că atunci cei care stăpâneau aveau pe Dumnezeu înlăuntrul lor, în timp ce astăzi mulţi din cei ce stăpânesc nu cred. Acum sunt mulţi aceia care urmăresc să le dizolve pe toate: familia, tineretul, Biserica.

A se interesa cineva acum şi a se nelinişti de situa­ţia în care se află naţiunea noastră este o mărturisire, pentru că statul s-a pus rău cu legea dumnezeiască votează legi care sunt împotriva legii lui Dumnezeu.

Sunt şi unii indiferenţi, care nu cred nici în legisla­ţia Bisericii, nu admit nici naţiunea şi, ca să aibă con­ştiinţa împăcată, spun: „Sfântul Apostol Pavel zice să nu te interesezi de lucrurile lumii”, şi astfel stau nepăsători. Dar Sfântul Apostol Pavel la altceva s-a referit. Pe vremea aceea stăpânirea o aveau neamurile idola­tre. Unii s-au desprins din stat şi au crezut în Hristos. Unora ca acestora Sfântul Apostol Pavel le spunea: Să nu vă ocupaţi cu lucrurile lumii, ca să se deosebească de lume, pentru că toată lumea era idolatră (Timotei 2, 4). Dar din clipa când Marele Constantin a luat stăpânirea şi a împărăţit creştinismul, s-a creat încet-încet marea tradi­ţie creştină, cu biserici, mănăstiri, artă, tipicul cultu­lui etc. Avem aşadar responsabilitatea să le păstrăm pe toate acestea şi să nu lăsăm pe vrăjmaşii Bisericii să le strice. Am auzit şi pe unii duhovnici spunând: „Voi să nu vă preocupaţi cu acestea!”. Dacă unii ca aceştia ar fi avut sfinţenie mare şi ar fi ajuns cu rugăciunea într-o astfel de stare încât să nu-i intereseze nimic, le-aş fi sărutat şi picioarele. Dar acum stau nepăsători, pentru că vor să se pună bine cu toţi şi să petreacă bine.

Nepăsarea nu se îngăduie nici celor lumeşti, cu cât mai mult oamenilor duhovniceşti. Un om cinstit, duhovnicesc nu trebuie să facă nimic cu nepăsare. Blestemat este cel ce face lucrurile Domnului cu lenevie, spune Prorocul Ieremia.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2, Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 22-24)