Smerenia este o rază a harului, venită din Rai. Și prin ce schimbări cerești trece sufletul când pătrunde în el raza harului! Până de curând, cufundat în întunericul nopții păcatului, el se trezește dintr-odată îmbrăcat în lumină.

Iar în această lumină, omul smerit începe să-și vadă propriile sale păcate și pornește să se curățească de ele, pe când, înainte să fie înveșmântat de lumina harului, toate în el i se păreau a fi în orânduială deplină. Și acest lucru este firesc să fie așa; numai luminat de sus omul își poate vedea păcătoșenia.

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, traducere din limba bulgară de Valentin-Petre Lică, Editura Predania, București, 2010, p. 194)