Smerenie în faptă, nu numai în cuvinte
E ușor să te învinovățești pe tine însuți, dar e greu să accepți învinuirile altora. Poți spune de unul singur: „Sunt vrednic de plâns, sunt cel mai păcătos, cel mai rău dintre toți”, dar să nu poți suporta un cuvânt de la altul.
Gheronda, dacă cineva se smerește singur și se prihănește pe sine zicând: „Sunt un neghiob, un om pierdut etc.”, aceasta îl ajută să dobândească smerenie?
E ușor să te învinovățești pe tine însuți, dar e greu să accepți învinuirile altora. Poți spune de unul singur: „Sunt vrednic de plâns, sunt cel mai păcătos, cel mai rău dintre toți”, dar să nu poți suporta un cuvânt de la altul. Vezi, când cineva cade singur și se lovește, poate să-l doară, dar nu dă multă importanță. Sau când îl lovește unul pe care-l iubește, spune: „Ei, nu contează”. Dar, dacă îl zgârie sau îl împinge puțin unul pe care nu-l simpatizează, atunci să vezi! Va începe să țipe, să se prefacă că-l doare, că nu poate păși.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Vol. V Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, pp. 175-176)
Nu te-ai rugat niciodată ca să ți se dea smerenie?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro