Spălarea picioarelor, duhovniceşte vorbind, este totuşi, o datorie pentru toţi creştinii
Sfinţii Apostoli n-au aşteptat ca Domnul Hristos să le spele picioarele, au primit aceasta, şi Sfântul Apostol Petru în cele din urmă a primit, şi au învăţat ei, şi cu ei au învăţat toţi, că Domnul nostru Iisus Hristos ne-a dat pildă ca ceea ce a făcut El să facem şi noi şi ne-a dat poruncă să ne spălăm, bineînţeles duhovniceşte, zicem noi, unii altora picioarele.
Să ne rămână în gând că spălarea picioarelor, duhovniceşte vorbind, este totuşi o datorie pentru toţi creştinii. Toţi creştinii sunt chemaţi să cureţe pe oamenii din jur şi să-i spele. „Dragostea acoperă mulţime de păcate” (I Petru 4, 8), spune Sfântul Apostol Petru, iar Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Corinteni în capitolul al XIII-lea enumeră cinsprezece calităţi ale iubirii, cinsprezece moduri de manifestare a iubirii sau mijloace prin care se înmulţeşte iubirea în sufletul omului şi anume zice: „iubirea rabdă îndelung, iubirea se dăruie, ea nu invidiază; ea nu se trufeşte, nu se îngâmfă; ea nu se poartă cu necuviinţă, nu-şi caută ale sale, nu se întărâtă, nu ţine-n seamă răul, nu se bucură de nedreptate, ci de adevăr se bucură; pe toate le suferă, pe toate le crede, pe toate le nădăjduieşte, pe toate le rabdă; iubirea niciodată nu se trece” (I Cor. 13, 4-8).
Cu cât vom fi înmulţumitori de iubire cu atâta vom fi înmulţumitori şi de curăţire şi de cinstire. Fără o angajare în iubire, fără o angajare în cinstire, nu avem o angajare în a ne curăţi unii pe alţii.
Să reţinem lucrurile acestea pentru cealaltă vreme a vieţii noastre, adăugând şi faptul că cu cât se apropie cineva de Dumnezeu, zice avva Dorotei, cu atât se apropie şi de fratele său. Cu cât se depărtează cineva de Dumnezeu cu atât se depărtează şi de fratele său, aşa încât bucuria noastră se poate inmulţi atunci când ne angajăm în împlinirea binelui şi nu numai atunci când aşteptăm binele din partea celorlalţi. Sfinţii Apostoli n-au aşteptat ca Domnul Hristos să le spele picioarele, au primit aceasta, şi Sfântul Apostol Petru în cele din urmă a primit, şi au învăţat ei, şi cu ei au învăţat toţi, că Domnul nostru Iisus Hristos ne-a dat pildă ca ceea ce a făcut El să facem şi noi şi ne-a dat poruncă să ne spălăm, bineînţeles duhovniceşte, zicem noi, unii altora picioarele.
„Iubirea, însă, e ca soarele / Care rămâne pururea curat,/ Şi după ce milos i-a sărutat,/ Leprosului pe uliţă picioarele”. (Magda Isanos)
(Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, Cluj, 1997, pp. 28-29)
