Mărturisirea trebuie săvârşită fară pricinuire şi cu deplină umilinţă, acestea sunt ca şi stinghiile care sunt de-a curmezişul uşii ca să întărească scândurile, împlinind mărturisirea, noi cerem apoi canonul cuvenit, care este ca un zăvor pentru uşa pocăinţei. Abia după ce făgăduim că vom împlini sfatul duhovnicului, primim dezlegare de păcate prin molifta preotului, care este cheia de la taina pocăinţei.

Trebuie ştiut că prin canon nu se înţelege numai metanii şi închinăciuni, ci orice îndeletnicire pe care o rânduieşte duhovnicul (fie post, milostenie, tăcere, iertăciune, cetirea cărţilor etc.). Cu asta se împlineşte pocăinţa desăvârşită, care este ca un al doilea Botez.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine... , Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 322)