Pentru Sfânta Spovedanie spunea ucenicilor săi:

– Aveţi grijă de cei pe care îi aduceţi să se mărturisească. Nu purtaţi oamenii pe drumuri, dacă ei nu sunt hotărâţi să părăsească păcatele. Nu legaţi oamenii la ochi, ci spuneţi-le clar şi desluşit, să ştie ce au de făcut pentru sufletele lor. Dacă nu vor să părăsească beţiile, desfrânările, judecăţile, certurile, lenea şi toată răutatea, lăsaţi-i pe unii ca aceştia în voia inimii lor. Iar dacă vor încolţi frica de Dumnezeu şi gândul morţii în inimile lor, dacă se vor hotărî să părăsească păcatele care îi robesc, să ducă lupta cea bună creştinească, să se roage, să postească, să meargă regulat la biserică, să facă milostenie, să se împace cu semenii lor, să nu mai înjure de cele sfinte şi să asculte de păstorii Bisericii, atunci daţi-le să citească cărţi ziditoare de suflet şi ajutaţi-i să se pregătească pentru Sfânta Spovedanie.

După ce se vor pregăti bine de tot, să-şi noteze păcatele din copilărie, să şi le citească cu căinţă înaintea sfintelor icoane cu candela aprinsă şi cu o zi de post, să se hotărască a le părăsi, a face canon şi a pune început bun. Numai aşa trebuie să vină credincioşii noştri la Taina Spovedaniei. Iar dacă vin în grabă, fără hotărâre de a părăsi păcatele şi nu fac nici canon, păcatele rămân în inimile lor şi spre osândă se împărtăşesc cu Sfintele Taine ale lui Hristos.

Odată, părintele Nicodim a spus unui grup de credincioşi:

– Dragii mei, chiar dacă aţi fi nebotezaţi, când este vorba să suferiţi pentru dreapta credinţă sau pentru sfintele cărţi, acea suferinţă are putere să cureţe păcatele celui ce suferă fără cârtire. Cel ce pătimeşte pentru dreapta credinţă şi pentru cărţile sfinte acela este numărat cu mucenicii Bisericii lui Hristos. Pentru nimic nu se supără mai mult vrăjmaşul ca pentru o carte bună, folositoare de suflet, dată credincioşilor. Prin cărţile sfinte ce le citim se strică toate planurile vrăjmaşului diavol. Dacă faci praznic cu săracii, el nu se supără atât de mult. Dacă te faci ctitor la biserică, el nu-ţi are grija. Dacă posteşti şi te rogi, el se supără mult, dar nu ca atunci când dai cuiva pentru citit o carte bună, ziditoare de suflet. Prin asemenea cărţi ortodoxe multe suflete se trezesc din robia patimilor care îi stăpânesc, ca dintr-o beţie.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 659-660)