spovedanie

Să intrăm în bolnița lui Hristos!

Însuși Dumnezeu este Doctorul, căci numai El poate să dea și să ia viața, să judece și să mângâie, să pedepsească și să ierte. Preotul este numai un martor și un împuternicit al lui Dumnezeu.

Arată-i Lui, omule, rănile tale!

Arată-ți, creștine, rănile tale Celui ce nu te ocărăște, ci te tămăduiește. Nu uita că, deși îți vei tăinui tu păcatele tale, dar El le știe pe toate: unde, când și cum le-ai făcut.

Să nu amâni sub niciun chip spovedania!

Dacă Dumnezeu a bătut astăzi la ușa cugetului tău, grăbește-te să mergi la duhovnicul tău și să te împaci cu Dumnezeu. Nu lăsa pe mâine!

O carte ca un semn al Împărăției Postirii

Autorul volumului ce voiesc să vi-l aduc pe masa lecturii azi este Părintele Arhimandrit Ioan Harpa, absolvent  în urmă cu ani buni al Facultății noastre de Teologie din Sibiu, astăzi stareț îmbunătățit al Mănăstirii Popăuți din Botoșani. Strașnic înger de grijă tezaurului unei mănăstiri cerești în mijlocul lumii. De curând a văzut lumina tiparului o lucrare a sa: „Chemarea la pocăință reflectată în rânduielile liturgice ale Postului Mare” (Doxologia, Iași, 2020, 110 pg.).

Care sunt roadele adevăratei spovedanii?

Pocăința puternică și mântuitoare lucrează în noi până la ultima suflare. Minunate sunt roadele adevăratei pocăințe!

Un bătrân se spovedește cu pocăință, după ce a fost rușinat de duhurile necurate

Atunci arhiereul a oprit procesiunea, l‑a primit cu dragoste pe bătrânul Teodor şi a chemat un duhovnic ca să‑l spovedească deosebi în biserica cea mică, în timp ce procesiunea şi‑a continuat cursul. După aceea demonizaţii nu mai puteau să‑i spună nimic, fiindcă păcatele i se şterseseră prin mărturisirea cea bună.

Spovedania nu trebuie să fie legată de anumite termene

Putem alerga la spovedanie ori de câte ori simțim nevoia să ne ușurăm sufletul de povara păcatelor și să primim mângâierea harului și nădejdea iertării.

„Doctorița care m-a operat a rămas uluită: Sfânta Parascheva m-a vindecat!”

A urmat o lună și jumătate de chin, după operație. Încercam să nu răcesc, nu aveam voie nici măcar să strănut. Mă gândeam cu îngrijorare că va trebui toată viața să trăiesc cu o gaură în timpan, suportând și toate consecințele aferente...

Temeiuri scripturistice cu privire la Taina Spovedaniei

Ca răspuns la căința pe care o cere omului, Hristos, în vremea vieții Sale pământești, a iertat păcatele celor care au venit către El (Matei 9, 2; Luca 7, 47-49) și arată că tuturor le sunt iertate cu prețul vărsării scump Sângelui Său (Matei 26, 28).

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe – despre tăierea voii la călugări

De la călugărul cel de bun neam numai această mică slujbă i se cere, ca să nu creadă minţii sale mai mult decât celui ce îl povăţuieşte pe el. Ci, precum deodată a părăsit lumea, în acest chip să-şi taie şi voia sa. Şi cu aceasta a împlinit toată dreptatea.

Pagini