Spre ce ne orientăm fiicele – carieră sau familie?
Nu întotdeauna reuşim să facem aşa cum ne-am propus: „Omul propune, dar Dumnezeu dispune”. Eu cred că alegerea trebuie să fie una conştientă, iar noi trebuie să prevedem limpede consecinţele alegerii noastre.
A educa o fetiţă în zilele noastre nu e o problemă dintre cele mai simple. Spre ce o orientezi: spre familie sau spre carieră? Ce să încurajezi şi ce trăsături să te străduieşti să înăbuşi? Una este să-i insufli din copilărie că cele mai importante lucruri sunt activitatea şi independenţa, şi este cu totul altceva să-i educi blândeţea, spiritul conciliant, compasiunea, adică acele calităţi care uşurează viaţa de familie, dar care sunt incompatibile cu reprezentările despre a fi lider.
Alegerea, desigur, ţine de părinţi. În plus, nu întotdeauna reuşim să facem aşa cum ne-am propus: „Omul propune, dar Dumnezeu dispune”. Eu cred că alegerea trebuie să fie una conştientă, iar noi trebuie să prevedem limpede consecinţele alegerii noastre.
În familie esenţială este fericirea. Toate celelalte se vor adăuga.
Mulţi adulţi, care s-au convins din proprie experienţă prin ce trec copiii ale căror mame au făcut carieră, consideră că fetele trebuie orientate, în primul rând, spre crearea unei familii trainice. Toate celelalte se vor adăuga.
Unora li se poate părea îndoielnic acest lucru: „Nimic nu se adaugă la nimic”, vor spune. „Dacă pui familia pe primul plan, trebuie să uiţi de serviciu. Sau familia, sau cariera. Nu se poate ca omul să-şi îndrepte efortul spre ceva, iar altceva să iasă de la sine”.
Oricât ar fi de paradoxal, în problema respectivă această logică de fier dă greş întotdeauna. De fapt, dacă ne gândim, ce este atât de ciudat? Multor femei care nu s-au realizat în planul vieţii personale li se denaturează caracterul: devin răutăcioase, supărăcioase, iritabile, ambiţioase, răzbunătoare. Aceasta are urmări negative asupra relaţiilor lor cu colegii, deci şi asupra carierei. Un om conflictual îşi creează duşmani, iar colegii doresc să scape de el...
Dacă femeia are certuri permanente în familie? Dacă nu o mai ascultă copiii? Oricât de mult s-ar strădui să alunge gândurile alarmante, ele nu vor dispărea şi o vor împiedica să se concentreze asupra lucrului. Da, câteodată ne cufundăm în lucru, încercând să uităm de noi şi de problemele noastre. Dar atunci serviciul devine un fel de drog şi niciun fel de narcomanie nu duce la bine.
(Tatiana L. Şişova, Probleme şi dificultăţi în educarea copiilor: îndrumar pentru părinţi, traducere din limba rusă de preot Nicolae Creţu, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, pp. 223-224)
Adolescenții au nevoie de un anumit fel de participare la viața Bisericii
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro