dimineața
la ora la care trebuie să mă scol
stația de autobuz de peste drum
e pustie...
dar
până-mi trezesc și sufletul din somn
citind cuvintele luminii
refugiul stației se umple de oameni...

mă surprind uitându-mă la ei cu drag
nu știu cine sunt și unde se duc
dacă sunt oameni buni sau criminali
de la fereastra mea se vede că sunt oameni și-atât
privindu-i inima mi se încălzește....

și simt în măduva sufletului și-a oaselor
că oricine ar fi și oriunde ar merge
sunt copiii lui Dumnezeu și fără să știe
Îl așteaptă pe Iisus
împlinirea tuturor așteptărilor omenești
și că lumina zilei i-a ridicat 
încă o dată din mormântul nopții
ca să afle asta...

la ora la care trebuie să mă scol
în stația de autobuz de peste drum
nu-i decât
dragostea lui Dumnezeu
așteptându-i pe oameni...

Sursa: http://oameni-si-demoni.blogspot.ro/