Este o mare deosebire între omul cel mai simplu care a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt și omul chiar foarte mare care n-a cunoscut harul Sfântului Duh. E o mare deosebire între a crede că Dumnezeu există, cunoscându-L din natură sau din Scripturi, și aceea de a-L cunoaște pe Domnul prin Duhul Sfânt.

În cel ce a cunoscut pe Domnul în Duhul Sfânt, duhul arde ziua și noaptea de iubire pentru Dumnezeu și sufletul lui nu se mai poate alipi de nimic din cele pământești. Sufletul care n-a încercat, din experiență, dulceața Duhului Sfânt se bucură de slava deșartă a acestei lumi, de bogății sau de putere; dar sufletul care L-a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt tânjește numai după Domnul, iar bogățiile și slava lumii nu înseamnă nimic pentru el.

Sufletul care a gustat Duhul Sfânt îl deosebește după gust. Căci scris este: „Gustați și vedeți că bun este Domnul” (Psalmul 33, 9)

(Părintele Constantin Coman, Erminia duhului, Editura Bizantină, București, 2002, p.261)