Suntem datori a cugeta la această taină a mântuirii ziua şi noaptea, a da neîncetat mulţumită şi slavă lui Dumnezeu pentru ea şi a ne strădui să fim pe măsura ei cu toate puterile, dorinţele noastre şi prin împlinirea de către noi a tuturor mântuitoarelor porunci ale lui Dumnezeu. Spăimântatu-s-a cerul de aceasta şi s-au minunat marginile pământului, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup. O, ce dragoste! Ce pogorământ! Ce dreptate, ce înţelepciune, ce sfinţire, îndumnezeire, înălţare a firii noastre mai sus de toate cerurile!

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu, Gânduri despre calea mântuitoare, Editura Sophia, Bucureşti, 2002)