Faptele oamenilor nu pot să necinstească pe Dumnezeu şi nici Biserica Lui, pentru că Dumnezeu este acelaşi în veac şi legătura dragostei pe care ne-a întins-o nouă se face de la inimă la inimă, şi nu de la numele unei mulţimi.

Acolo unde inima omului s-a unit cu Dumnezeu, acolo se păstrează Biserica, pentru că în inima aceea e cuprinsă toată umanitatea, căci nimeni nu se va putea uni cu Dumnezeu până când nu va lua în sine toată omenirea, toată durerea omenirii. Căci aceasta este dragostea, şi numai în dragoste ne unim cu Dumnezeu, şi în dragoste fiinţăm, şi nimic din ceea ce nu se face din dragoste nu rămâne. Taina Bisericii este taina dragostei şi taina dragostei este taina Bisericii. Aceasta nu este nimic mai mult decât ceea ce este omul, decât ceea ce trebuie să fie omul.

(Ieromonahul Savatie Baştovoi, Dragostea care ne sminteşte, Editura Marineasa, Timişoara, 2003, pp. 84-85)