Taina Pocăinţei are în centrul ei Spovedania, prin care puterea lui Dumnezeu dată preoţilor şterge biruinţele diavolului asupra omului când păcatele sunt spovedite cu căinţă şi ispăşite prin canon şi necazuri. Când sunt spovedite numai pe patul morţii, şi nu a mai rămas timp de ispăşire, diavolii, care l-au înşelat pe om să calce poruncile lui Dumnezeu, vin şi înfricoşează sufletul cu necaz şi urgie mare. Vai, câtă luptă are sufletul atunci!... Dacă omul le-a ars pe pământ măcar cu o lacrimă, nici aceasta nu se pierde, nici chiar un suspin şi poate atrage mila lui Dumnezeu.

Dar dacă biruinţele diavoleşti rămân neşterse prin Taina spovedaniei, acel om, deşi botezat, se face fiul diavolului de care toată viaţa a ascultat. „Nu ne cunoşti? Noi suntem tu... de noi nu scapi niciodată!" vor fi cuvintele ameninţătoare pe care le va auzi de la diavolii pe care i-a slujit.

(Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Talanții Împărăției, Editura Credința Strămoșească, 2008, pp. 207-208)