Cuvântul „prescură” vine de la grecescul „prosfora” și înseamnă jertfă, ofrandă, aducere sau punere înainte.

Ea este făcută din pâine dospită, amestecată cu sare și apă. Liturghierul prevede anumite cerințe de calitate în ceea ce privește prescurile: să fie făcute din făina de grâu curat, nu prea veche ori alterată, să fie preparate cu apă naturală, curată, potrivit de sărate, dospite, bine coapte și nearse, cu gust firesc.

Prescura are mai multe forme. Cea mai întâlnită este cea rotundă, pe care se aplică o pecete cu un instrument special, numit „pistornic”, și care imprimă inițialele IC.XC.NI.KA, dispuse sub formă de pătrat. Inițialele înseamnă „Iisus Hristos învinge”. Această formă simbolizează dumnezeirea fără început şi sfârşit şi rotunjimea pământului. Alte forme ale prescurii sunt: cu trei cornuri, simbolizând pe Sfânta Treime, cu patru cornuri, în formă de cruce, cu cinci cornuri amintind cele cinci pâini înmulţite de Mântuitorul în pustie.

Prescura cu patru cornuri în formă de cruce, obişnuită la noi în ţară, este recomandată de către Sfântul Simeon al Tesalonicului „pentru că şi Dumnezeu s-a făcut om cu totul desăvârşit alcătuit din suflet şi din cele patru stihii, pentru că şi lumea este din patru părţi, şi Cuvântul acesta al lui Dumnezeu este Trupul pe care L-a luat Hristos”.

Prescurile se pregătesc de către o persoană cu viață curată, adică având rugăciune multă și nevoință de post și fapte bune.